Razboiul israeliano-palestinian

1517-1917	Palestina este parte a Imperiului Otoman
1897	Primul congres al evreilor are loc la Bresle, Elveţia, şi se întocmeşte un program de colonizare al Palestinei de către evrei
1906	Congresul evreilor decide ca ţara evreilor să ia fiinţă în Palestina
1845-1914	Numărul evreilor din Palestina creşte de la 12.000 la 85.000
1916	În urma pactului Sykes-Picot dintre Franţa şi Marea Britanie, Siria şi Libanul revin Franţei, Iordania şi Irakul revin Marii Britanii, iar Palestina urmează a fi internaţionalizată
1917	Guvernul Britanic emite declaraţia de la Balfour prin care promite evreilor înfiinţarea unui stat al lor pe teritoriul Palestinei
1922	Palestina intră efectiv în administrarea Marii Britanii
1947	Marea Britanie ia hotărârea de a se retrage din Palestina; ONU propune înfiinţarea a două state (unul evreiesc şi altul palestinian), iar Ierusalimul să devină zonă internaţională sub jurisdicţie ONU
1947	Palestinienii potestează împotriva împărţirii în două state a teritoriului
15.05.1948	Marea Britanie se retrage din Pelestina, iar liderii evreilor iau decizia înfiinţării unui stat evreiesc. În aceeaşi zi armatele Egiptului, Transiordaniei, Siriei, Libanului şi Irakului vin în sprijinul palestinienilor, încercând să evite divizarea Palestinei. Arabii nu reuşesc să împiedice formarea statului Israel. Din cei 800.000 de palestinieni care trăiau în teritoriul deţinut de israelieni înainte de 1948, doar 170.000 mai ramân; restul a emigrat în statele arabe vecine, astfel punându-se capăt majorităţii arabilor în noul stat evreiesc
1965	Este înfiinţată Organizaţia de Eliberare a Palestinei
5.06.1967	Israelul atacă Egiptul, Siria şi Iordania simultan. Războiul se termină 5 zile mai târziu cu victoria Israelului, care ocupă Peninsula Sinai, Ierusalimul de Est, Inălţimile Golan şi Cisiordania
6.10.1973	Egiptul şi Siria pornesc război împotriva Israelului cu scopul de a recâştiga teritoriile pierdute în `67. Henry Kissinger, secretarul de stat al SUA, reuşeşte să obţină o încetare a focului din partea beligeranţilor.
1987	Odată cu începerea intifadei, relaţiile dintre Israel şi palestinieni intră într-o nouă fază. Au loc o serie de revolte palestiniene în teritoriile israeliene ce includ demonstraţii, greve şi aruncări de pietre asupra soldaţilor israelieni
1993	Este semnat pactul de încetare a focului între primul ministru israelian, Yitzhak Rabin, şi preşedintele Organizaţiei de eliberare a Palestinei, Yasser Arafat. Prin acest pact Israelul accepta o conducere independentă a palestinienilor
10.1995	Yitzhak Rabin, primul ministru al Israelului, este asasinat de către un suporter al extremei dreapta din Israel
2003	Mahmoud Abbas devine primul ministru al palestinienilor
21.03.2004	Asasinarea şaihului Ahmad Yassin, fondatorul Hamas
11.2004	Moartea şi funeraliile liderului palestinian Yasser Arafat
25.01.2006	Hamas câştigă alegerile legislative în Gaza
24.06.2006	Israelul provoacă militanţii din Gaza prin arestarea a membri dintre ei: Osama şi Mustafa Muamar
25.06.2006	Palestinienii ripostează şi ucid 2 soldaţi israelieni şi răpesc un al treilea, pe Gilad Shalit. Israelul profită şi sub pretextul eliberării lui Gilad Shalit, aceştia lansează o nouă operaţiune în Gaza. Palestinienii protestează spunând că această operaţiune are ca obiectiv destabilizarea noului guvern Hamas.
29.05.2006	Israelul arestează 64 de oficiali Hamas, din care 8 sunt membri în Guvernul Hamas.
6.09.2006	Gilad Shalit este eliberat prin intermediul mediatorilor din Egipt.
01.11.2006 - 09.11.2006	Masacrul de la Beit Hanoun. Armata israeliană a invadat oraşul Beit Hanoun. După invazie, bilanţul a fost unul cât se poate de tragic: 80 de morţi şi 40 de răniţi din rândurile palestinienilor.

Sursa: www.istoriaislamului.RO