Razboiul israeliano-palestinian

1517-1917	Palestina este parte a Imperiului Otoman
1897	Primul congres al evreilor are loc la Bresle, Elveţia, şi se întocmeşte un program de colonizare al Palestinei de către evrei
1906	Congresul evreilor decide ca ţara evreilor să ia fiinţă în Palestina
1845-1914	Numărul evreilor din Palestina creşte de la 12.000 la 85.000
1916	În urma pactului Sykes-Picot dintre Franţa şi Marea Britanie, Siria şi Libanul revin Franţei, Iordania şi Irakul revin Marii Britanii, iar Palestina urmează a fi internaţionalizată
1917	Guvernul Britanic emite declaraţia de la Balfour prin care promite evreilor înfiinţarea unui stat al lor pe teritoriul Palestinei
1922	Palestina intră efectiv în administrarea Marii Britanii
1947	Marea Britanie ia hotărârea de a se retrage din Palestina; ONU propune înfiinţarea a două state (unul evreiesc şi altul palestinian), iar Ierusalimul să devină zonă internaţională sub jurisdicţie ONU
1947	Palestinienii potestează împotriva împărţirii în două state a teritoriului
15.05.1948	Marea Britanie se retrage din Pelestina, iar liderii evreilor iau decizia înfiinţării unui stat evreiesc. În aceeaşi zi armatele Egiptului, Transiordaniei, Siriei, Libanului şi Irakului vin în sprijinul palestinienilor, încercând să evite divizarea Palestinei. Arabii nu reuşesc să împiedice formarea statului Israel. Din cei 800.000 de palestinieni care trăiau în teritoriul deţinut de israelieni înainte de 1948, doar 170.000 mai ramân; restul a emigrat în statele arabe vecine, astfel punându-se capăt majorităţii arabilor în noul stat evreiesc
1965	Este înfiinţată Organizaţia de Eliberare a Palestinei
5.06.1967	Israelul atacă Egiptul, Siria şi Iordania simultan. Războiul se termină 5 zile mai târziu cu victoria Israelului, care ocupă Peninsula Sinai, Ierusalimul de Est, Inălţimile Golan şi Cisiordania
6.10.1973	Egiptul şi Siria pornesc război împotriva Israelului cu scopul de a recâştiga teritoriile pierdute în `67. Henry Kissinger, secretarul de stat al SUA, reuşeşte să obţină o încetare a focului din partea beligeranţilor.
1987	Odată cu începerea intifadei, relaţiile dintre Israel şi palestinieni intră într-o nouă fază. Au loc o serie de revolte palestiniene în teritoriile israeliene ce includ demonstraţii, greve şi aruncări de pietre asupra soldaţilor israelieni
1993	Este semnat pactul de încetare a focului între primul ministru israelian, Yitzhak Rabin, şi preşedintele Organizaţiei de eliberare a Palestinei, Yasser Arafat. Prin acest pact Israelul accepta o conducere independentă a palestinienilor
10.1995	Yitzhak Rabin, primul ministru al Israelului, este asasinat de către un suporter al extremei dreapta din Israel
2003	Mahmoud Abbas devine primul ministru al palestinienilor
21.03.2004	Asasinarea şaihului Ahmad Yassin, fondatorul Hamas
11.2004	Moartea şi funeraliile liderului palestinian Yasser Arafat
25.01.2006	Hamas câştigă alegerile legislative în Gaza
24.06.2006	Israelul provoacă militanţii din Gaza prin arestarea a membri dintre ei: Osama şi Mustafa Muamar
25.06.2006	Palestinienii ripostează şi ucid 2 soldaţi israelieni şi răpesc un al treilea, pe Gilad Shalit. Israelul profită şi sub pretextul eliberării lui Gilad Shalit, aceştia lansează o nouă operaţiune în Gaza. Palestinienii protestează spunând că această operaţiune are ca obiectiv destabilizarea noului guvern Hamas.
29.05.2006	Israelul arestează 64 de oficiali Hamas, din care 8 sunt membri în Guvernul Hamas.
6.09.2006	Gilad Shalit este eliberat prin intermediul mediatorilor din Egipt.
01.11.2006 - 09.11.2006	Masacrul de la Beit Hanoun. Armata israeliană a invadat oraşul Beit Hanoun. După invazie, bilanţul a fost unul cât se poate de tragic: 80 de morţi şi 40 de răniţi din rândurile palestinienilor.

Sursa: www.istoriaislamului.RO

Ali ibn Abi Talib

'Ali ibn Abi Talib (radiy-Allahu 'anhu): Varul si ginerele Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) si primul copil care a imbratisat Islamul.

- Dorinta ta este ca eu sa raman in urma, impreuna cu femeile si copiii ?

- Oare nu ti-ai dori sa fii pentru mine ceea ce Aaron a reprezentat pentru Moise ? Diferenta este ca dupa mine nu va mai veni nici un alt profet.

Acest scurt dialog dintre Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) si eroul nostru ne ofera imaginea pozitiei privilegiate pe care acesta din urma o avea in ochii Profetului Islamului. El a avut loc chiar inaintea bataliei de la Tabuk, dupa ce eroul nostru a fost desemnat de catre Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) sa administreze viata de zi cu zi a musulmanilor din Medina, timp in care Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) urma sa se deplaseze cu armata sa la Tabuk (in apropierea granitei nord-vestice).

Aceasta a fost prima data cand 'Ali (radiy-Allahu 'anhu) a fost insarcinat cu o asemenea responsabilitate, prin urmare lipsind de langa Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) la una dintre importantele batalii. Iar ramanerea sa in Medina in timp ce Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) impreuna cu companionii sai tocmai mergeau la lupta, nu a fost resimtita tocmai usor din moment ce eroul nostru era un luptator de temut. Simtindu-l, Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) l-a consolat comparandu-i pozitia cu cea a lui Aaron atunci cand Moise l-a indrituit sa ramana cu poporul sau in timpul intalnirii stabilite cu Domnul Sau (a se vedea traducerea Coranului, 7 : 142).

'Ali (radiy-Allahu 'anhu) a fost primul copil care a imbratisat Islamul si, prin urmare, unul dintre primii care l-au urmat pe Profet. Acest lucru a avut loc pe cand avea numai 10 ani, crescand in sanul familiei Profetului (radiy-Allahu 'anhu) deoarece tatal sau, Abu Talib era un om cu o conditie precara. Acesta a fost si motivul pentru care atat fratele lui Abu Talib, Hamza (radiy-Allahu 'anhu), cat si nepotul sau, Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) l-au ingrijit pe rand. Astfel, eroul nostru a fost norocos pentru ca a fost crescut si educat de catre Profetul insusi (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam).

Cand profetul Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a primit revelatia de la Domnul Sau si a fost indemnat sa raspandeasca mesajul Islamului, asa cum era normal, sotia sa, Khadijah (radiy-Allahu 'anha) si 'Ali au fost primii care l-au urmat. Datorita faptului ca eroul nostru a imbratisat Islamul la o varsta atat de frageda, el s-a numarat printre putinii mekkani care niciodata nu s-au inchinat idolilor, motiv suficient ca, adesea cand este mentionat numele sau, sa se rosteasca formula "Karrama-Llahu wajnahu" (aprox. 'Fie ca Allah sa-i onoreze fata sa'). Chiar se spune despre el ca a fost nascut in interiorul Ka'abei, la 33 de ani dupa nasterea Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam).

Eroul nostru a fost ales de catre Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) sa doarma in locul sau in noaptea Hijrei (emigrarii la Medina) cu scopul de a-i induce in eroare pe tinerii politeisti care asteptau pe prispa casei sa-l ucida pe Profet, creandu-le astfel impresia ca inca se afla in pat. In tot acest timp, insa, profetul Muhammad (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) deja plecase impreuna cu prietenul sau apropiat si companion, Abu Bakr (radiy-Allahu 'anhu), inspre Medina. De asemenea, 'Ali (radiy-Allahu 'anhu) este cel caruia Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) i-a incredintat gestiunea catorva afaceri aflate in derulare in Makkah.

Dupa emigrarea la Medina, eroul nostru a fost ales drept 'frate' al Profetului, cand acesta din urma (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a dispus ca fiecarui musulman rezident in Medina sa-i fie dat in grija un imigrant din Makkah. De asemenea, i-a oferit-o drept sotie pe fiica cea mai iubita, Fatima (radiy-Allahu 'anha). Pe campul de lupta, eroul nostru adesea a fost onorat dandu-i-se steagul oficial al Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam). Cum deja am mentionat, eroul nostru nu a lipsit din nici o batalie alaturi de Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), cu exceptia celei de la Tabuk.

Vitejia sa este renumita in istoria Islamului, adaugandu-se altor calitati, precum : stiinta, intelepciunea, evlavia si altele. Toate acestea sunt normale din moment ce a fost crescut de catre Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) insusi. Cei doi au fost foarte apropiati chiar si pe teren, pe parcursul vietii Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), 'Ali (radiy-Allahu 'anhu) fiindu-i vecin apropiat si ginere, ceea ce i-a permis sa invete direct de la sursa. In ceea ce priveste, insa, curajul sau, vom vorbi mai tarziu.

Dupa moartea profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), eroul nostru s-a dovedit a fi un sfetnic sincer si sustinator permanent al tuturor celor trei califi drept-calauziti de dinaintea sa, Abu Bakr, Umar si 'Uthman (radiy-Allahu 'anhuma), oferindu-le consiliere si sprijinindu-i in eforturile de organizare a statului islamic. El chiar i-a oferit-o drept sotie califului 'Umar (radiy-Allahu 'anhu) pe fiica sa, Umm Kulthum (radiy-Allahu 'anha).

Locul special pe care eroul nostru l-a avut in ochii califului 'Umar (radiy-Allahu 'anhu) se poate intrevedea si din alegerea sa dintre sase vechi companioni drept succesor dupa moartea califului.

In timpul califatului lui 'Uthman (radiy-Allahu 'anhu), atunci cand mai multi rebeli au sosit la Medina, eroul nostru a incercat mai intai sa-i opreasca, dupa care si-a trimis pe cei doi fii ai sai mai mari, alaturi de alti prieteni credinciosi si musulmani devotati, sa-l apere pe calif.

Cea mai mare minciuna din istoria Islamului

In conditiile date, este cu adevarat socant pentru orice invatacel sincer al istoriei Islamului sa creada ca poate exista musulmani care sa dea crezare intrigilor tesute de catre evreul 'Abdullah ibn Saba' si acolitii sai in legatura cu un presupus conflict pe care 'Ali (radiy-Allahu 'anhu) l-ar fi avut cu alti companioni ai Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), in special cu ceilalti trei califi drept-calauziti, in legatura cu uzurparea dreptului sau la conducerea califatului ! Ceea ce este si mai rau este faptul ca unii asa-numiti musulmani, autodescrisi ca aparatori ai lui 'Ali (radiy-Allahu 'anhu), au pretins ca eroul nostru, barbatul curajului extrem, slujitor al spiritului de dreptate, se temea de acesti califi ! Atunci cum se face ca el a dat in casatorie unuia dintre ei (lui 'Umar - radiy-Allahu 'anhu) pe fiica sa ? Dupa cum stim cu totii astazi, aceasta mare minciuna fabricata de catre evreul 'Abdullah ibn Saba' si impodobita sub actiunea diferitilor factori etnici, in special cei care tin de adoratorii persani ai focului si de cei care au deplans caderea Imperiului Persan sub armatele califului 'Umar, este responsabila de marea scindare a comunitatii de musulmani.

Multi musulmani, cautatori ai sfaturilor religioase sau ai opiniilor oficiale, fac referire la eroul nostru drept conducator al companionilor Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) si aceasta datorita cunoasterii sale profunde a invataturilor Islamului, dar si datorita intelepciunii sale in aplicarea dreptatii. De fapt, 'Ali (radiy-Allahu 'anhu) a fost ales de catre Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), in timpul vietii sale, sa-l reprezinte in fata oamenilor din Yemen.

Printre multe alte povestiri care pun in lumina caracterul eroului nostru este si cea care creioneaza disputa dintre el (in calitate de comandant al drept-credinciosilor si sef al statului islamic) si un evreu, cu privire la o armura care ii apartinuse, insa ii fusese luata de catre evreu. Imaginati-va ca insusi califul sa-l cheme pe unul dintre cetateni la resedinta sa pentru a-si disputa un lucru. Si aceasta nu era tot ! Analizand cazul, judecatorul Shuraih a decis in favoarea evreului, deoarece martori din partea eroului nostru nu erau decat copiii sai si slujitorul Rafi'. Si, eroul nostru, ca orice membru cinstit al comunitatii, a acceptat verdictul. Asa cum era normal, aceasta scena l-a impresionat atat de mult pe evreu, incat a anuntat ca doreste sa imbratiseze Islamul, returnand eroului nostru armura pe care si-o insusise in mod incorect. Ali, i-a daruit-o, insa, drept cadou.

Curajul si puterea eroului nostru constituie exemple pentru orice musulman care lupta pe Calea Islamului. Eroul nostru (radiy-Allahu 'anhu) s-a aflat intotdeauna in fruntea armatei musulmane la fiecare batalie la care a luat parte. Atunci cand la Khaybar (in nordul Medinei) musulmanii au asediat triburile evreiesti tradatoare, fortaretele acestora au opus o rezistenta iesita din comun. Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) le-a spus companionilor : "Maine stindardul va flutura in mainile unui barbat care-i iubeste pe Allah si pe Mesagerul Sau si pe care acestia (Allah si Mesagerul Sau) il iubesc, la randul Lor. Este un barbat dintre voi care niciodata nu a plecat de pe campul de lupta." Cu totii au sperat ca fiecare sa fie onorat cu purtarea drapelului. Insa, acesta s-a dovedit a fi eroul nostru, Ali (radiy-Allahu 'anhu), cel care suferea de o boala la ochi. Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a facut uz de metodele sale de medicina, vindecandu-l. Dupa aceea i-a daruit stindardul cu ajutorul caruia sa conduca ofensiva. Victoria a fost obtinuta, iar fortareata Khaibar - cucerita.

Asemenea tuturor eroilor Islamului, Ali (radiy-Allahu 'anhu) era recunoscut pentru umilinta sa. Chiar si atunci cand a devenit calif, hainele sale erau foarte simple si ieftine. Cand cineva a vorbit cu el despre acest aspect, raspunsul sau a fost : "Aceasta [atitudine] ma tine cel mai bine departe de infumurare, fiind un exemplu bun de urmat pentru orice musulman." De asemenea, pe timpul zilei el s-a dovedit a fi un luptator necrutator, iar noaptea - un adorator devotat si cu frica fata de Allah Preainaltul.

Printre multele vorbe intelepte ale eroului nostru, amintim:

"Un barbat niciodata nu trebuie sa astepte altceva de la Domnul sau in afara salvarii si nici nu trebuie sa se teama pentru altceva decat pentru pacatele sale."

"Cineva care are carente in cunostinte nu trebuie sa se rusineze sa intrebe, iar celui care detine stiinta niciodata nu trebuie sa-i fie prea rusine pentru a-si recunoaste ignoranta, spunand: 'Si Allah stie cel mai bine.' "

"Rabdarea si perseverenta sunt pentru credinta asa cum este mintea pentru corp. Acela care nu este perseverent si rabdator nu are credinta."

Martiriul eroului nostru

Ali ibn Abi Talib (radiy-Allahu 'anhu) a fost ales calif dupa uciderea perfida a lui 'Uthman (radiy-Allahu 'anhu) de catre cativa adepti gresit-calauziti ai evreului 'Abdullah ibn Saba', intr-un climat infectat cu intrigi otravite, rastalmaciri ale spuselor si deciziilor califului si scrisori fabricate. Astfel, unii dintre dusmanii Islamului au masluit diverse depese in numele Aishei (radiy-Allahu 'anha), a lui 'Ali, Talhan si a altor companioni de marca ai Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), pe care le-au expediat in diferite locatii unde traiau musulmani si in care au pretins ca acela care ii conduce este corupt si ca trebuie inlaturat. In acelasi timp, a fost nascocita o alta scrisoare, de aceasta data in numele califului 'Uthman (radiy-Allahu 'anhu), prin care se ordona decapitarea catorva musulmani. Aceasta din urma scrisoare a fost trimisa in mainile rebelilor cu scopul de a le intensifica ura fata de evlaviosul calif si de a le oferi un motiv in plus pentru a-l presa sa abdice si, eventual chiar sa-l ucida, ceea ce au si facut. Am spus mai sus "gresit-calauziti" deoarece, asa cum istoria ni i-a redat, o parte dintre ei au manifestat fanatism, crezand ca tot ceea ce fac este "drept" sau ca dau o mana de ajutor cauzei Islamului. In realitate, ei nu au obtinut altceva decat sa-i deterioreze temelia, provocand cea mai mare ruptura din sanul comunitatii musulmane.

In aceste circumstante, destinul eroului nostru a fost acela de a fi ales calif. De acum incolo, musulmanii s-au divizat in doua : o factiune loiala califului nou ales (sau dorind sa lase aceasta impresie) si o alta preocupata de revansa fata de uciderea miseleasca a precedentului calif, ea cuprinzand si unele dintre rudele sale. Cei din urma au insistat ca noul calif Ali sa-i predea lor pe 'ucigasii' lui 'Uthman (radiy-Allahu 'anhu) pentru a-i pedepsi. Eroul nostru, un barbat cu un pronuntat spirit de dreptate, asa cum am vazut mai devreme, a dorit ca respectivele persoane mai intai sa fie cercetate si abia apoi, in functie de gradul de vinovatie, sa fie pedepsite. Din pacate, aceasta atitudine a sa a fost gresit inteleasa, in sensul unei asa-presupuse protectii acordata 'ucigasilor' lui 'Uthman (radiy-Allahu 'anhu), de aici rezultand trei confruntari armate. Adevarul este ca aceste nedorite lupte nu ar fi avut loc vreodata tinand cont ca liderii celor doua factiuni, atat eroul nostru, cat si guvernatorul Siriei, Mu'awiyah ibn Abi Sufyan, erau renumiti pentru intelepciunea si integritatea lor. Dar dusmanii Islamului, care nu urmareau altceva decat sa raspandeasca zazanie au ucis figuri reprezentative din ambele tabere, reusind, intrun final sa determine escaladarea tensiunii, sanctiunea fiind lupta deschisa.

La fel de adevarat este ca una dintre partile implicate in conflictul armat rezultat a fost condusa de catre 'Aishah, vaduva Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam). Pentru a controla cat mai bine desfasurarea evenimentelor si a evita varsarea de sange musulman, ea s-a deplasat in Irak impreuna cu un grup de companioni importanti ai Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam). Din nefericire, acest lucru se petrecea prea tarziu, confruntarea dintre tabara condusa de 'Aishah (radiy-Allahu 'anha) si cea a eroului nostru 'Ali (radiy-Allahu 'anhu) incepand. Lupta, cunoscuta in istorie drept Batalia camilei, a avut loc in anul 36 h., iar eroul nostru este cel care si-a apropiat victoria. In acelasi timp, convins fiind de bunele intentii ale 'Aishei (radiy-Allahu 'anha), din respect a dispus toate masurile ca ea sa revina in siguranta la Medina. Se spune ca 'Aisha (radiy-Allahu 'anha) a regretat foarte mult implicarea sa intr-o asemenea incurcatura.

Haideti sa revenim la batalia de la Sifin, dintre tabara eroului nostru si cea a lui Mu’awiyah, care a avut loc in anul 37 h. Asa cum am mentionat mai devreme, cautatorii de zazanie au concertat totul astfel incat cele doua grupari sa se lupte una impotriva celeilalte, armata eroului nostru iesind victorioasa. Intr-un final s-a solicitat ca institutia arbitrajului sa intre in functiune, propunere acceptata de catre eroul nostru, conform intelepciunii si deschiderii cu care ne-a obisnuit. Abu Musa Al-Ash'ari (radiy-Allahu 'anhu) a fost desemnat pentru a-l reprezenta pe eroul nostru, in vreme ce 'Amr ibn Al-As (radiy-Allahu 'anhu) - pe Mu'awiyah. Ambii au convenit ca lupta trebuie sa ia sfarsit, partile implicate parasind campul de confruntare.

Unii mai fanatici, din partea eroului nostru, numiti ulterior "kharigiti" (in traducere libera "cei care au alta parere decat a majoritatii", in acest caz una nociva), s-au opus cu vehementa ideii de arbitraj. Ei au mers pana acolo incat i-au numit pe cei care erau au sustinut arbitrajul, inclusiv pe califul drept-credincios - necredinciosi (kuffar), motiv suficient de puternic ca ei sa fie ucisi ! Au luptat impotriva eroului nostru si a sustinatorilor sai la Nahrawan, unde au si suferit o drastica infrangere.

In anul 40 h, acesti gresit-calauziti kharigiti s-au reunit si au pus la cale o conspiratie care sa duca la eliminarea califului, a lui Mu'awiyah si a lui 'Amr ibn Al-As (Allah sa fie multumit de ei toti !). Sub vesmantul noptii, in data de 17 Ramadan 40 h., unul dintre cei trei care au complotat, pe numele sau Abdur-Rahman ibn Muljim, l-a asteptat pe eroul nostru pe drumul sau spre moscheea unde obisnuia sa-si faca rugaciunea de dimineata (Fajr), injunghiindu-l cu o sabie. La doar cateva zile de la acest atac miselesc, marele calif Ali, varul si ginerele profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a parasit aceasta lume pentru fericirea eterna a Paradisului, fiind unul dintre cei zece care au primit de la Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) vestea ca vor locui in Paradis.

Astfel a luat sfarsit viata marelui erou al Islamului dupa mai putin de 5 ani de lupta impotriva dezordinii si agitatiei provocate de diversi conspiratori. In valtoarea acestor evenimente nefericite au murit mai multi companioni de marca ai Profetului (salla-Llaahu alayhi wa-sallam).

Odata cu moartea eroului nostru a luat sfarsit perioada de aur a celor patru califi drept-calauziti. Fie ca Allah Preainaltul sa-i rasplateasca pe ei toti pentru marile servicii pe care le-au facut Islamului si musulmanilor.

Sursa: www.istoriaislamului.ro

Istoria Islamului in Olanda

Istoria Islamului in Olanda dateaza de la inceputul secolului al 17 lea, cand Republica celor Sapte Provincii Unite ale Tarilor de Jos, semneaza un tratat cu Marocul. Acesta este primul tratat oficial intre o tara europeana si o natiune non-crestina.

In secolul al 19 lea, Olanda experimenteaza emigrarile musulmanilor din Estul Indiei, unde se afla o colonie olandeza. Cresterea economica intre 1960 si 1973 a determinat guvernul olandez sa aduca un numar mare de muncitori imigranti, in special din Turcia si Maroc.

In 1973, erau stabiliti 22,000 de marocani in Olanda.

Emigrarea continua prin cererile de reuniune de familie si a solicitarilor de azil din partea musulmanilor din tari instabile politic. Un numar mare de musulmani din Surinam se stabilesc in Olanda dupa independenta Surinamului in 1975. Intre 1980 -1990, un numar mare de refugiati din Bosnia , Somalia, Iran , Afganistan si Pakistan cer azil in Olanda.

Din cauza legislatiei tot mai stricte cu privire la casatoriile dintre emigranti si cetatenii olandezi cat si a reuniunii de familie, emigrarea marocanilor si a turcilor scade incepand cu anul 2003.

Recensamantul din 2006 arata ca Olanda gazduia 850,000 de musulmani, incluzand 320,000 de turci si 280,000 de marocani. Majoritatea locuiau in 4 orase mari precum: Amsterdam, Rotterdam, Hague si Utrecht.

La ora actuala, 5 % din populatia Olandei este musulmana. Cultul islamic detine 500 de moschei, 45 de scoli primare si doua licee islamice.

In anii `80, guvernul olandez a oferit subventii pentru constructia de moschei si biserici, dar aceasta practica a luat sfarsit dupa ce a fost decisa separarea religiei de stat.

Chiar si in sectorul privat, musulmanii se bucura de multe libertati, cum ar fi ore flexibile de munca in timpul lunii Ramadan, in timp ce unele companii ofera locuri speciale pentru efectuarea rugaciunilor pentru angajatii lor musulmani.

Circumcizia se practica in majoritatea spitalelor din Olanda, in timp ce practica hijabului este un lucru firesc in scoli si universitati. Hijabul este descurajat in scolile private dar nu interzis.

In ceea ce priveste carnea halal, guvernul olandez a creat abatoare speciale pentru sacrificarea animalelor in conformitate cu Sharia. Se gasesc in Olanda in momentul de fata peste 500 de abatoare islamice.

Site Istoria Islamului

S-a lansat siteul www.istoriaislamului.RO

Ce contine siteul?
Pe acest site puteti gasi articole despre vietile companionilor profetului Muhammad (saws), despre vietilor marilor savanti musulmani, depre vietile oamenilor de stiinta musulmani etc
De asemenea puteti gasi articole despre marile batalii si razboaie, despte scolile de gandire islamica si despre sectele care s-au desprins din islam.
Evident nu putea lipsi de pe site articole despre civilizatia islamica si despre bogata mostenire pe care aceasta civilaizatie a lasat-o pana in zilele noastre.
Pe site veti gasi si documentare in limba romana despre istoria islamului.

De ce sa cunoastem istoria islamului?
In general, studiul istoriei produce in inimile si mintile noastre un puternic imbold, ca urmare a cunoasterii conditiilor de viata ale celor care au trait inaintea noastra. Vocea sa, daca putem admite aceasta notiune, echivaleaza cu vocile a mii de invatati si o sursa importanta de culegere a ceea ce ei ne-au transmis. In mod particular, prin studierea istoriei Islamului, asa cum ne propune si siteul de fata, primul de acest gen de la noi din tara, fiecare dintre noi are posibilitatea sa sa transpuna cu puterea sufletului in vremurile de inceput ale Islamului, sa traiasca perioada de glorie a sa, alaturi de mari savanti, precum Abu Dawud, Ibn Kathir etc. si sa se intrebe asupra decaderii influentei sale.
Accesand siteul istoriaislamului.ro, vom (re)descoperi vietile primilor eroi ai Islamului, improspatandu-ne credinta si educand-o peste veacuri, de la cei care au avut cel mai bun educator, profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !)
Perioada califatelor, ne va face sa intelegem mai bine de ce in mai putin de un secol Islamul a cucerit inimile a sute de mii de oameni, din India pana in Spania, fara a tine cont de conditia sociala sau culoarea pielii. De asemenea, vom gasi, cu voia lui Allah Preainaltul, un posibil raspuns pentru criza morala si politica a societatii romanesti actuale, in general a celei bazate pe consum, recarand imaginar, pe spatele nostru sacul de faina pe care cel care raspundea de intreaga natiune musulmana, dupa moartea Profetului, a preferat sa-l care singur cand, la marginea Medinei o femeie i s-a plans ca ii mor copilasii de foame.
Doar in momentul cand vom trai aceste lucruri si le vom pune in practica, evident, conform cerintelor zilelor noastre, vom putea spune ca suntem pe drumul cel bun. Sa nu uitam ca functia sau statutul social detinute ne ofera in primul rand obligatii fata de cei nevoiasi care s-ar putea sa fie mai buni in fata lui Allah Preainaltul decat noi.
Toate acestea au existat in Islam. Au fost aplicate, traite, simtite de primele generatii de musulmani. Vietile lor, asadar, ni se vor deschide ochilor si sufletelor si prin intermediul acestui minunat site, istoriaislamului.ro.

Imamul Bukhari

Ali Ibn Abu Talib

Abd Manaf ibn `Abd al-Muttalib ibn Hashim ibn `Abd Manaf, Abu al-Hasan al-Qurashi al-Hashimi

Prima persoana de gen masculin care a crezut in Islam, Poarta Orasului de Cunostinte, Portdrapelul in Razboi a Profetului (sallah Allahu aleyhi wa salam) Cel Mai Drept Dintre Credinciosi, Posesorul Inimii Intelepte. Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) l-a denumit Abu Turab sau Tatal Prafului.

Mama lui era Fatima bint Assad pe care Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) a numit-o mama lui.

El a acceptat islamul cand avea 8 ani sau 9 ani sau 14 ani, depinde de relatare, dar este stabilit de la ibn Abbas ca el era primul musulman de gen masculin dupa Profet (sallah Allahu aleyhi wa salam) si Khadija a fost prima femeie musulmana. El a fost omorat la varsta de 58 de ani.

De la el au relatat Abu Bakr, `Umar, fii lui al-Hasan si al-Husayn, Ibn `Abbas, `Abd Allah ibn al-Zubayr, si nenumarati altii. Ali a fost un indemanatic si neinfricat luptator si Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) i-a incredintat stindardele cu care au mers la Batalia de la Badr si in bataliile urmatoare.

Sulayman al – Ahmusi a relatat de la tatal sau care spunea ca Ali a spus: “Jur pe Allah! Nici un verset din Qur’an nu a fost trimis niciodata fara ca eu sa stiu motivul pentru care a fost trimis, in care loc si pentru cine. Cu siguranta Allah m-a imbogatit cu o inima inteleapta si o limba vorbareata.”

In acelasi timp Ali a spus: “Ceea ce imi racoreste ficatul cel mai mult, este cand cineva ma intreaba ceva la care eu nu stiu raspunsul si zic ‘Allah stie mai bine’”. Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) a spus: “Eu sunt orasul invataturilor si Ali este poarta”.

O alta versiune spune: “Eu sunt casa invataturilor, si Ali este poarta.” Cand Allah a trimis << … Veniti, sa-i chemam pe fii nostri si pe fii vostri, pe femeile noastre si pe femeile voastre, pe noi insine si pe voi insiva, apoi sa ne rugam si sa chemam blestemul lui Allah asupra celor ce mint!.>> ( Al – Baqara, 3:61) Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) a chemat pe Ali, Fatima, Hasan, Husayn si a spus: “O Allah! Acestia sunt familia mea.”

Cand Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) l-a trimis pe Ali la Yemen, Ali a spus: “O Trimisul lui Allah, ma trimiti sa fac dreptate unor oameni mult mai in varsta decat mine!” Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) a spus: “Du-te cu siguranta Allah iti v-a imputernici limba si conduce inima” Ali a spus: “Dupa aceea nu am mai simtit niciodata indoieli in ceea ce priveste judecata pe care trebuie sa o dau celor doua parti.”

Ali a spus: “Cu adevarat Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) a spus: ‘Nimeni nu te iubeste cu exceptia unui credincios, si nimeni nu te uraste cu exceptia unui ipocrit.’”

Cei care au sfredelit o dragoste si admiratie excesiva pentru Ali au aparut pe perioada vietii lui, cu care Ali s-a luptat in cuvinte si in fapte. Acestora care spun ca Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) a denumit un predecesor dupa el, Ali a spus: “Cu adevarat, Trimisul lui Allah nu a denumit predecesor pe nimeni si Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) cand a fost luat dintre noi, atunci Abu Bakr a fost denumit succesor si el a facut asa cum ar fii facut Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) pana cand Allah l-a luat dintre noi, atunci Umar a fost facut succesor si el a facut asa cum Profetul (sallah Allahu aleyhi wa salam) ar fii facut pana cand Allah la luat dintre noi.”

Acestora care au afirmat ca el merita Califatul mai mult decat Abu Bakr si Umar el a spus: “Cel mai bun din aceasta Comunitate dupa Profet (sallah Allahu aleyhi wa salam) este Abu Bakr si Umar.” Acestora care l-au urat sau l-au iubit pe Ali prea mult, Ali le-a spus: “Doua categorii de oameni vor muri si care vor duce grija mea: cel care ma uraste si va nascocii minciuni despre mine si cel care ma va slavi prea mult.

Acestora care au spus ca el sau familia lui au in posesie o alta carte decat Qur’anul pe care toti musulmani il au, el le-a spus:

“Oricine crede ca noi avem altceva sa citim decat Qur’anul, au mintit.” Intr-un sfarsit un grup de oameni au venit la el si i-au spus:

“Tu esti EL, tu esti Domnul! (anta Hu, anta Rabbuna!)” la care el a cerut ca ei sa fie executati si corpurile lor sa fie arse.

Cand Ali a fost facut Calif, el s-a mutat de la Medina la Kufa in Iraq si a proclamat orasul capitala lui.

Califatul lui a durat 5 ani (35-40) profanat de trei mari neintelegeri: Batalia Camilei (anul 36), Batalia lui Siffin (anul 37) impotriva lui Mu’awiya ibn Abi Sufyan, si batalia impotriva Khawarij-ilor in urmatori doi ani, pana cand el a fost omorat de una dinte ele in Kufa pe cand iesea de la rugaciunea de dimineata.

Profetul Mohammed (sallah Allahu aleyhi wa salam) a prevestit ca Ali se va lupta cu Khawarij cu aceste cuvinte: “Cu adevarat va fii , printre voi, unul care se va lupta pentru interpretarea Qur’anului, asa cum eu m-am luptat pentru dezvaluirea lui.”

Profetul Mohammed (sallah Allahu aleyhi wa salam) de asemenea a prevestit martidomul lui Ali cu aceste cuvinte: “Acesta va fi vopsit in rosu din asta” si a aratat spre barba si capul lui Ali.Cand cel care l-a omorat pe Ali, Abd al-Rahman ibn Muljam al-Muradi, a fost mutilat si orbit, el a ramas nepasator si a recitat Sura Al – ‘Alaq (Sura Deschiderii, 96) in intregime, dar cand ei sau pus sa-I scoata limba, el sa opus; intrebat pentru care motiv, el a raspuns: “Urasc sa petrec un singur moment in viata fara sa marturisesc numele lui Allah.”

Atunci el a fost executat si ars. Ali a fost descris, ca avea par alb pe care il despartea in doua, avea o barba larga si alba, iar ochii ii eram mari si grei. El era robust, iar inaltimea lui era intre medie si scunda. Imbracamintea lui era tocita. ”

Atunci Ali a iesit sa faca rugaciunea impreuna cu Mu’adhdhin Ibn al – Nabbah si Al – Hasan. Ali a iesit afara din adunare chemand oamenii la rugaciune si a fost intampinat de doi oameni inarmati cu sabii. Ibn Muljam la lovit in cap cu o sabie otravita si a fost prins, intre timp celalalt a lovit bolta porti si a disparut.

Ali a spus: “Hraneste prizonieri si da-ti-le apa, daca voi supravietui eu voi decide soarta lor, si daca voi muri, omorati-l asa cum am fost omarat, fara prea multa dusmanie.”

A fost decis ca mormantul lui Ali sa fie facut in secret, ca nu cumva Khawarij sa-l scormoneasca. Dupa ce fiul sau Al – Hasan a facut rugaciunea funerara peste el, el a fost inmormantat in palatul Califilor din Kufa, dupa care toate indiciile mormantului sau au fost sterse. A fost relatat ca Al – Hasan a trimis corpul sau intr-un sicriu la Medina iar camila care purta sicriul s-a ratacit si pana in noapte a fost gasit de membri tribului Tayyi’ care au ars corpul si au macelarit camila.

Iman Al – Nawawi a relatat un remarcabil lant dintr-un hadith care duce inapoi la Ali: “Printre cele mai buna relatari, sunt cele de tipul din tata in fiu este ca Al – Khatib cu un lant care duce inapoi la Abd al – Wahhab ibn Abd al – Aziz ibn al – Harith ibn Asad ibn al- Layth ibn Suleiman ibn al – Aswad ibn Sufyan ibn Yazid ibn Akina al – Tamimi care a spus: L-am auzit pe tatal meu (Suleyman) ca a spus: L-am auzit pe tatal meu (al – Layth) ca a spus: L-am auzit pe tatal meu (Assad) ca a spus: L-am auzit pe tatal meu (al – Harith) ca a spus: L-am auzit pe tatal meu (Abd al – Aziz) ca a spus: L-am auzit pe tatal meu (Abd al – Wahhab) ca a spus: L-am auzit pe Ali ibn Abu Talib ca a spus: “Compatimitorul (al – hannan) este cel care merge la cel care se fereste de el. Nemultumitul (al – mannan) este cel care se intinde dupa un favor inainte ca el sa fie intrebat de.

OMEYYAZII

Schimbarea puterii la Damasc, orasul-capitala al omeyyazilor , a avut efect in dezvoltarea istoriei Islamului. Intr-un cuvant, a fost o recunoastere tacita a schimbarii unei ere. Primii patru califi au fost fara exceptie companionii Profetului - piosi, oameni sinceri care au trait la fel ca si vecinii lor si care au pastrat obiceiurile simple ale stramosilor lor in ciuda fluxului de prosperitate in urma cuceririlor de teritorii. Chiar si ‘Osman, a carui politica a avut un efect decisiv, s-a dedicat mai mult aspectelor Vietii de Apoi decat asupra acestei vieti.

Odata cu schimbarea puterii la Damasc s-au schimbat multe.Inca din zilele timpurii ale Islamului, extinderea legii islamice s-a bazat pe dorinta simpla de a raspandi Cuvantul lui Dumnezeu. Chiar daca musulmanii au folosit forta cand intampinau rezistenta, ei nu ii obligau pe dusmanii lor sa accepte Islamul. Dimpotriva, musulmanii au permis crestinilor si evreilor sa practice propria lor credinta si astfel numeroase convertiri la Islam au fost rezultatul dezvaluirii unei credinte simple si inspiratoare.

Mu'awiyah a fost un administrator capabil si chiar criticii lui au considerat ca a avut cel mai inalt grad al calitatii de varf - o calitate ce poate fi definita ca o "constrangere civilizata" pe care chiar el a descris-o in cuvintele urmatoare:" Nu ma refer la sabia mea unde lovitura ei ajunge, nici lovitura mea unde limba e de ajuns. Si daca va fi doar un singur fir de par ce ma leaga de cel de langa mine, nu il las sa se rupa: cand ei trag, eu il slabesc, iar daca ei il slabesc, eu trag.".

Cu toate acestea, Mu'awiyah nu a fost capabil sa reconcilieze opunerea fata de legile sale nici sa rezolve conflictul cu siitii. Aceste probleme nu erau de nerezolvat atata timp cat Mu'awiyah era in viata, dar dupa moartea lui, in 680, partizanii lui Ali au reluat o complicata dar persistenta lupta care i-a izgonit pe omeyyazi acasa pentru mai bine de 70 de ani si, in timp s-au extins in Africa de Nord si Spania.

Oricum, Omayyazii au reusit sa atinga un grad de stabilitate, in special dupa ce 'Abd al- Malik Marwan a urmat la califat in 685. Ca si Omayyazii care l-au precedat, 'Abd al- Malik a fost obligat sa cedeze o parte substantiala din regat sau in fata problemelor politice. Dar el a introdus de asemenea multe reforme necesare.


A ordonat curatarea si redeschiderea canalelor care irigau valea Tigru - Eufrat - o cheie a prosperitatii Mesopotamiei inca din timpul Samarienilor - a permis folosirea bivolilor de apa in mlastinile fluviului, si au facut o moneda standard care a inlocuit moneda bizantina si sasanida, pana atunci singura moneda in circulatie. Organizarea agentiilor guvernamentale ale lui 'Abd al- Malik a fost de asemenea importanta, a stabilit un model pentru mai tarziile intocmiri birocratice ale Abbasizilor si statele lor succesoare.


Erau agentii speciale insarcinate cu inregistrarea platilor, altele s-au concentrat pe colectarea taxelor. 'Abd al-Malik a stabilit un sistem al rutelor postale pentru a expedia comunicarile lui pretutindeni in indepartatul Imperiu. Cel mai important dintre toate, a introdus araba ca limba administrativa, inlocuind greaca si pahlavi.Sub conducerea lui 'Abd al- Malik, Omeyyazii au continuat sa extinda puterea islamica mai departe. De la est ei si-au extins influenta in Transoxania, o zona la nord de raul Oxus in Uniunea Sovietica de astazi, si a continuat pana la granitele Chinei. De la vest, ei au luat Africa de Nord, intr-o continuare a campaniei condusa de 'Uqbah ibn Nafi' care a fondat orasul Kairouan - in ceea ce astazi Tunisia - si de acolo au parcurs tot drumul pana la tarmul Oceanului Atlantic.Aceste achizitii teritoriale au adus arabii in contact cu necunoscute pe atunci grupuri etnice care au imbratisat Islamul si care, mai tarziu aveau sa influenteze cursul istoriei Islamului. Barbarii din Africa de Nord, de exemplu, care s-au opus legii arabe, dar de buna voie au acceptat Islamul, li s-au alaturat mai tarziu. De exemplu, Musa Ibn Nusayr si generalul lui, Tariq Ibn Ziyad, cand au traversat Stramtoarea Gibraltar catre Spania.


Barbarii de asemenea au lansat mai tarziu miscari reformatoare in Africa de Nord ceea ce a influentat foarte mult civilizatia islamica. In est, conducerea omeyyazilor in Transoxania au adus arabii in contact cu turcii care, ca si bizantinii, au imbratisat Islamul si, de-a lungul timpului, au devenit aparatori devotati. Extinderea Omeyyazilor a atins de asemenea si civilizatia antica din India, a carui literatura si stiinta a imbogatit cultura islamica.Intre timp, in Europa, arabii au trecut in Spania, i-au infrant pe vizigoti si in jurul anului 713 au ajuns in Franta la Narbonne. In secolele urmatoare partidele atacante au continuat sa patrunda in Franta si in 732 au ajuns pe tot cuprinsul vaii Loire, la doar 170 mile de Paris. Acolo, la batalia de la Tours sau Politiers, arabii au fost in cele din urma izgoniti de Charles Martel. Unul dintre califii din clanul Omayyazilor care a castigat reputatie a fost ‘Omar-Ibn-al-Aziz, un barbat foarte diferit de predecesorii sai.


Desi membru al familiei omeyyada, ‘Omar a fost nascut si crescut in Medina unde a luat contact cu mai multi oameni devotati care i-au influentat valorile spirituale si politice.Criticile cum ca oameni religiosi din Medina si din alte locuri au dezaprobat politica omayyada - in special urmarirea unor scopuri mondiale - nu i-au fost indiferente lui ‘Omar, care schimband politica predecesorilor sai, a oprit impunerea de taxa pe trecere pentru convertiti.Aceasta miscare a dus la reducerea substantiala a veniturilor, dar cum era clar din practica precedentului marelui ‘Omar-Ibn-al-Khatab, al doilea calif, si cum ‘Omar-Ibn-abd-al-Aziz a fost determinat sa aduca o politica guvernamentala mai aproape de practicile Profetului, chiar si inamicii regimului sau nu au facut nimic decat sa se roage pentru acest om pios.


Ultimul mare calif omeyyad a fost Hisham, al cincilea fiu al lui 'Abd-al-Malik. Perioada in care el a condus a fost lunga, din 724 pana in 743, si in timpul acesteia, Imperiul Arab a avut cele mai mari intinderi. Dar nici el, nici cei patru califi care l-au succedat, nu au fost oamenii de stat care erau necesari timpurilor respective cand, in 747, revolutionarii in Khorasan au ridicat drapelul negru al rebelilor ceea ce a dus la sfarsitul dinastiei omeyyade.

Chiar daca omeyyazii au avut propria lor regiune in Siria, conducerea lor nu a fost fara realizari. Unele dintre cele mai frumoase cladiri existente in lumea musulmana, au fost construite la indemnul lor; cladiri cum ar fi -" Moscheea omeyyada" din Damasc, "Cupola de piatra" din Ierusalim, si placute asezaminte rurale in deserturile din Siria, Iordania si Irak.

De asemenea, a organizat o birocratie capabila sa faca fata problemelor complexe ale unui Imperiu vast si diversificat, si a facut din limba araba, limba guvernarii. In continuare, omeyyazii au incurajat pe scriitori precum Abdullah Ibnal-Muqaffa si Abd-al-Hamid Ibn Yahya-al-Katib, ceea ce e clar - proza arabica a fost rar intrecuta.


Pentru toate acestea, omeyyazii, in timpul celor noua ani de conducere, rar au zguduit reputatia imperiului care este un imperiu mondial si, in ultimii ani ai dinastiei, oponentii acesteia au format o organizatie secreta facuta pentru a inainta plangeri catre Califat, inmanate mai apoi descendentului lui, Abbas-Ibn-Abd-al-Mutalib, un unchi al Profetului. printr-o pregatire minutioasa, aceasta organizatie a adunat pentru aceasta cauza multe grupuri ostile in Khorasan si Irak, si la proclamat pe Abu-al-Abbas, calif.

Marwan-Ibn-Muhammed, ultimul calif omeyyad a fost infrant, si Sirienii, inca loiali omeyyazilor, au fost dezorientati. Numai un singur om important a scapat de la dezastru, Abd-al-Rahman Ibn Muawiyah al-Dakhil, un tanar print, care, impreuna cu un servitor loial, a fugit in Spania, si in 756 au format o dinastie omayyada acolo.